Saltul cu parașuta a fost o prioritate candva, cand eram mult mai tanar. L-am abandonat pentru simplul fapt ca nu aveam nici unde si nici cum. La Pitesti era un aerodrom la Geamana dar prea multe nu mai stiam de cand se construise Combinatul Chimic Pitesti in acea zona. In Bucuresti in anii studentiei nu s-a pus problema. Dupa aceea datorita unor accidente datorate nedeschiderii parasutei, am incetat sa mai insist cu acest detaliu al vietii mele si anume datl cu parasuta. Treaba cu prabusiri de avioane si alte feluri de accidente pe aerodromuri in Ro, m-au facut sa evit mersul la parasutism. Cand am venit in USA si am mers cu Robert Enyedi prin parcurile cu jocuri extreme, ne-a venit ideea de a ne da cu parasuta. Nu stiu ce s-a intamplat si nu am facut acest lucru. Chiar uitasem, pana cand Alin Zamfiroiu mi-a zis ca el s-a dat cu parasuta la Clinceni. Atunci parca mi-a revenit cu mai mare insistenta ideea de a face si eu acelasi lucru, dar prin california. S-a ivit prilejul fericit sa vina propunerea de la fiica mea Anca si de la ginerele meu Ankur, de a face acest lucru, fiind un cadou de la ei pentru ziua mea de nastere. Bineanteles ca am acceptat si acest lucru urgenta evenimentul, ba chiar il facea mai mult decat sigur. Am pornit la drum, deci.
In data de 11 iulie 2013, s-a facut
rezervarea. Ma asteptam sa am emotii pentru ca citind termenii in care decurge un astfel de salt, riscurile care sunt definite si mai els ca nu lasa loc de intoarcere, dand senzatia ca totul este luat asupra celui care accepta sa faca saltul. Dar am impresia ca documentatia foarte stufoasa este facuta sa arate ca la firma aceea lucrurile sunt bine cunoscute, ca ei isi fac datoria si tot ce apare ca in afara jocului, se datoreaza exclusiv celui ce plateste sa sara cu parasuta. Zilele au trecut repede. Nu mi-am facut nicio grija pentru ca:
- instructorii sunt profesionisti
- la ei nu exista merge si asa, lasa...
- procedurile sunt bine definite
- procedyurile se aplica punct cu punct
- instructorii stiu sa se poarte
- exista o abordare de tipul clientul nostru, stapanul nostru facuta cu deminitate, nu ironic ca la noi
- totul este de o simplitate si acuratete dusa la extrem
- am avut incredere ca totul va fi foarte bine.
Dimineata am plecat spre Gilroy si ne-am oprit in outlet. Intre paranteze fie spus, outlet in USA inseamna outlet nu o caricatura ca in Militari, unde preturile sunt ca in oras. La outletul din Gilroy, la magazinul Banana Republic, produsele erau reduse cu 75% fata de pretul redus. Adica pentru 5$ se cumpara un tricou exceptional. Am crezut ca apropiindu-se momentul saltului cu parasuta, ma va incercaq vreo emotie, ceva, acolo, ca este un lucru si neobisnuit dar si periculos. Nu s-a intamplat nimic. Am mancat un sandvich la un restaurant, am baut o coca si am plecat spre aerodrom. Ma miram si eu de mine, chiar imi faceam reprosuri asupra insensibilitatii mele. Am ajuns, m-am schimbat, ca ziceau ei ca trebuie sa ai pantaloni lungi, un tricou ceva mai gros si niste pantofi care sa nu sara din picioare in timpul aterizarii. Tocmai vazusem la Tv cum unuia i-a sarit pantoful sport si i l-a recuperat un alt parasutist. Hazliu, dar eu vroiam sa nu am parte de asemenea incident.
Am semnat cu initiale nenumarate pagini din care rezulta ca daca se intampla ceva nimeni nu e vinovat in afara mortului si nimeni nu are ce cere cuiva ceva, pentru ca eu cer acest lucru expres. Adica se inchide totul o data cu prabusirea, daca se intamppla prin absurd asa ceva. Un astfel de text sperie pe cei slabi de inger, dar daca este citit cu atentie, rezulta ca firma are un nivel de seriozitate foarte ridicat pentru a nu se intampla asa ceva.
Am stat de vorba un pic cu o domnisoara care mi-a aratat un ecran tv si mi-a pus un filmulet cu o mica demonstratie. Dupa aceea am primit un combinezon bleumarin care a fost cam mic. L-am schimbat cu unul portocaliu, culoare pe care o detest din toti rarunchii din moment ce scoli au fost vopsite astfel de primari idioti, din moment ce chiar la o canonizare, noul sfant avea straie portocalii. N-am avut incotro si m-am imbracat. Aratam ca un condamnat. Mai lipseau lanturile. A venit Caleb, instructorul cu care efectuam saltul. El a ales centura. A inceput
fixarea echipamentului de siguranta.El mi-a pus toate centurile, mi le-a strans si a verificat cu migala sa fie totul in regula. Eram gata si asteptam sa-mi spuna cand plecam. Dupa aceea si-a pus si el centurile si a luat un rucsac unde erau parasutele si toate cele necesare saltului in siguranta. Am iesit din cladire si ne-am indreptat spre pista, unde am asteptat cateva minute bune. Mi s-au parut cam lungi. La un moment dat a aparut un avion mic de cinci locuri inghesuite. Era pilotul si doi instructori si un tanar Stephen si eu. Avionul a decolat si dupa un timp s-a ridicat si s-a ridicat. Era o zona cu nori albi si densi. Am depasit-o. Intre timp instructorul mi-a reamintit ca la saritura trebuie sa stau ca o banana, cu capul sus, cu picioarele indoite in spate si corpul foarte arcuit. Cand imi va face semn pe umar, va trebui sa schimb pozitia mainilor, astfel incat sa stau cu bratele intinse. Inainte de a cobora sa tin picioarele intinse dar in unghi drept cu trunchiul sa aterizez fara probleme. A venit momentul saltului. Primul a sarit Strephen. Am urmat eu. secundele coborarii fara parasuta au fost de-a dreptul extraordinare. Nu am cuvinte pentru a descrie starea trecerii de sus catre o inaltime mai mica. Lumea diun jur are un aspect incredibil. Pacat ca dureaza prea putin acest traseu fara parasuta deschisa.
La deschiderea parasutei ar fi trebuit sa rasuflu usurat, ca s-a terminat riscul caderii libere necontrolate si indefinite. Si totusi nu a fost asa. Credeam ca mai stam in acea stare macar o secunda. Nu s-a intamplat. Instructorul Caleb m-a lasat sa coordonez cateva clipe parasuta. Mi-a aratat cum sa fac cercuri. E extraordinar de usor. Mi-a placut sa ma rotesc cam de trei ori. Am mai plutit in aer putin dupa care am aterizat, respectand regula explicata si repetata cu instructorul Caleb.
A venit un microbuz si ne-a luat de la punctul de aterizare si ne-a dus la aerodrom. Am asteptat 15 minute si am primit si filmul si pozele.
Se vedea de la o posta ca sunt toti niste profesionisti. Exista proceduri simple pe care instructorii le stiu si le aplica.
In primul rand stiu sa-ti vorbeasca in asa fel iti inspira incredere ca impreuna se va face o treaba foarte buna.
In al doilea rand swunt foarte seriosi. trateaza totul cu atentie, nu lasa la voia intamplarii niciun detaliu si mai ales verifica totul, chiar daca el ca instructor este la al 500-leasalt.
In al treilea rand se asigura ca ai inteles, ca vei face exact asa cum cere el.
In al patrulea rand il simti ca este responsabil de ceea ce face si mai ales isi pretuieste profesia, o respecta si prin tot ce face cu tine ca saritor de ocazie, te determina sa-l respecti fara sa ceara acest lucru.
In al cincilea rand, nu se vaita ca este obosit, ca salariul lui e mic si ca face asta fortuit, ca el are calitati pentru cu totul altceva si de aceea este scarbit.
In al saptelea rand, stie sa se adapteze fiecarei situatii in parte, pentru ca satisfactia clientului conduce si la recompensarea discreta a instructorului. Exista un loc unde se afla niste pliculete mici cu numele fiecarui instructor. Cine vrea introduce in plic un oarece cadou si-si trece numele. E civilizat si cred ca si la noi daca ar fi asa ceva ar da mult mai bine decat ceea ce este la ora actuala cand peste tot sunt afise cu lupta impotriva coruptiei dar toti stau cu mana intinsa sa primeasca spaga.
Am primit filmul si pozele pe douaCD-uri si i-am strans mana lui Caleb, am facut si doua poze si am plecat. In una dintre poze este instructorul
Caleb cu mine.
Cand am ajuns acasa am vazut si pozele si le consider reusite.
Am vazut si filmul si sunt mandru de mine de cum m-am comportat. Imi dau seama ca instructorii au proceduri clare cum sa faca filmele, ce sa puna in ele. Exista o constructie foarte clara a unui scenariu si ei il repeta cu fiecare persoana care vrea sa faca film si poze.
In cele 15 minute de la sosirea la birouri, pana mi s-au dat CD-urile, ei au facut montaj, au pus muzica si au pus si o introducere. Totul este ca la carte.
Ma felicit ca am facut alegerea aceasta!
Nu observ o schimbare la mine de cum eram inainte de salt si cum am fost imediat dupa ce m-am dat cu parasuta. Am ramas la
fel, zic eu.
